De ce Romania are nevoie de amuzament


Asta e o buna intrebare careia i-am cautat raspunsul de mai mult timp asa ca acum va pot da o explicatie, o teorie scoasa de o persoana normala si fara pregatire in sociologie sau psihologie. Romanii sunt suparati, sunt furati si se simt lipsiti de incurajari, teluri sau ambitii asa ca se refugiaza in aceste lucruri, in emisiuni de divertisment din care gasesc o gramada la tv sau pe siteuri de bancuri si poze haioase. In fapt retelele sociale sunt pline de pagini care ofera asa ceva, pe Youtube gasesti multe canale dedicate genului asa ca va fac si eu o lista cu siteurile, paginile si canalele care ofera asa ceva…si pe care eu le prefer:

  1. www.RomaniaSeAmuza.ro – Gasesti bancuri, statusuri sau poze si caricaturi haioase
  2. www.video.romaniaseamuza.ro – Un sub-domeniu cu videoclipuri haioase
  3. Romania se amuza – Pagina Facebook –  Bancuri, poze, video, etc
  4. Video Haioase – Pagina Facebook –  Pagina dedicata videoclipurilor hazlii
  5. Videoclipuri Funny Youtube – Un canal romanesc cu tot ce e haios in Romania

De asemenea mai exista la Tv emisiuni de divertisment, dar nimic de genul Cascadorii Rasului care sa te dea pe spate asa ca nu stiu ce sa va recomand, poate Las Fierbinti, Romanii au Talent si cateva show-uri de Stand Up Comedy insa in rest nu prea ai la ce sa te uiti si e pacat de asta.

Inainte gaseai o gramada, mai ales Sambata si Duminica dar se pare ca ori au pierdut audienta ori consumatorii de divertisment s-au mutat online si cred ca intr-un oarecare viitor toate televiziunile vor emite onine fiindca consumatorii au telefoane i tablete capabile sa acceseze asa ceva prin conexiuni 4G

Jocurile de copii si influenta lor


Zilele trecute stateam de vorba cu alti parinti la scoala unde invata baiatul meu si unul din subiectele de discutie a fost tableta, telefonul si calculatorul si mai ales timpul pe care cei mici il petrec in compania acestor dispozitive pentru a se juca online, in timp ce unii parinti sustineau ca isi lasa copii sa se joace dupa bunul plac altii le interziceau cu desavarsire accesul la ele in timpul saptamanii optand pentru alte activitati si de aici mi-a venit si ideea scrierii acestui articol in care sa imi exprim opinia personala.

Copilul meu are aproape 9 ani si metoda mea de a trata problema e putin diferita, nu il las toata ziua sa steape calculator ca sa intre pe siteuri de jocuri insa aplic urmatoarea metoda; cand vine de la scoala mananca, stam cu totii de vorba, discutam, povestim ce s-a mai intamplat apoi se duce si isi face temele si in functie de asta, de cat de bine a scris sau ce note a luat la scoala primeste un timp pe calculator cu conditia sa nu mai aiba si altceva de facut sau daca e vremea urata afara si nu are cu cine sa se joace, in al doilea rand il supraveghez constant cat timp sta conectat si intotdeauna il indemn sa se joace doar joculete care ii pun mintea la contributie, un puzzle sau ceva de perspicacitate si daca il vad ca se apropie de acelea care indeamna la violenta, impuscaturi,bataie, etc ii spun sa inchida considerand ca astfel il protejez de pericolele internetului fiindca are si parti bune in care se pot invata o multime de lucruri si se poate desvolta mai bine dar si parti rele in care copii deprind obiceiuri agresive . Ideal ar fi ca noi, parintii sa incercam sa e combinam viata online cu cea fizica, adica sa ii mai sfatuim sa iasa si pe afara cu ceilalti copii fiindca astfel vor avea o copilarie frumoasa de care isi vor aduce aminte cu drag.

Locul meu


Locul meu ..unde este? Am auzit de atatea ori cuvinte de genul ¨locul tau este acolo unde te poarta inima¨, dar daca nu este chiar asa si, daca inima ne poarta pe meleaguri neprielnice? Sau poate ca acolo unde gandurile si pasii te poarta esti cu adevarat..?

Undeva, candva eram totul ..iar acum sunt nimic. Au fost atatea momente in viata mea cand, pentru anumite persoane am reprezentat marea iubire, am fost persoana cea mai draga lor, am fost persoana alaturi de care simteau ca poate le era locul ..insa nu si al meu.

Atunci …locul meu unde este? Poate ca am iubit candva cu atata exaltare si am fost iubita cu aceiasi intensitate, dusa pana la paroxism.. si totusi, se pare ca nu a fost suficient pentru a ceda si a spune: ¨da, aici simt ca este locul meu!” ..

Am ajuns in locuri in care oamenii ma vroiau aproape de ei ..dar i-am ranit cu indiferenta si lipsa mea de statornicie. Cum sa fugi de langa oamenii care te iubesc pe  motiv ca te simti sufocat, pe motiv ca nu poti avea aceiasi atitudine afectiva fata de ei?

Poate ca inima mea nu stie sa fie suficient de constanta.. poate ca ea este lipsita de consecventa sau poate ca a ajuns la dezgust pricinuit de starea aceasta de a fi ranita din iubire si poate ca s-a ratacit prin negura atator amestecuri de feluri de sentimente: iubire, ura, admiratie, dispret, acceptare, renuntare.

Ma gandesc la faptul ca poate nu cu inima trebuia sa-mi fi cautat locul, ci ar fi trebuit sa ii fi permis si ratiunii a lua in consideratie anumite aspecte ..caci, de cele mai multe ori, persoanele care se lasa exclusiv conduse de sentimente, niciodata nu vor simti ca apartin vreunui loc anume, vor ajunge sa fie ranite si vor rataci fara a avea un loc stabil, in cautarea unui loc perfect, lipsit de defecte, care sa intruneasca toate calitatile, ceea ce este defel incorect, caci nu exista perfectiune, ci doar locuri, momente si oameni cu care suntem compatibili.

Azi am simtit ca am ajuns pe marginea abisului…si am fost pe punctul de a spune: „Gata, este suficient!” As fi putut  inchide ochii, as fi putut intinde mana si apoi m-as fi putut lasa trasa.. dar unde? In neantul unde asa zisii intelepti cred ca li se cuvin totul?! NU!! – cu ochii plini de lacrimi si cu mainile ridicate spre cer, am soptit dupa ajutor… ingerului meu ce nu m-a parasit niciodata, ci din contra, eu am uitat cu desavarsire de el. DA, el mi-a dat putere si incredere sa raman exact aici unde sunt, si, pentru prima data in viata mea am simtit ca AICI este locul meu.

Dar oare ce ma indemna sa zbor bolnava de curiozitate si slaba de caracter? Hell, yeah! – important este faptul ca am ramas blanda si senina sub lumina de mister, mandra de faptul ca in amurgul clipei hoinare, mi-am putut pierde capacitatea de a ma misca si am renuntat la gustul „paradisului”, caci am putut sa-i intuiesc amaraciunea de apoi. Aici este locul meu, si oricat de mult si-ar dori unii sa ma poata alunga, voi ramane aici unde sunt, fara lacrimi, fara regrete sau resentimente, puternica in fata vicisitudinilor vietii.. in incercarea mea de a-mi redobandi sufletul curat de copil acum cand, poate nu este prea tarziu.

Aici, in acest loc ..cineva ma iubeste, si, cel mai important aspect este faptul ca intreaga mea fiinta tresalta de fericire si gusta din fiecare sentiment cu masura. Aici simt ca este locul meu, aici el ma invata sa fiu puternica, aici el ma saruta sub plapuma de stele si ma face sa ma simt mai aproape de cer, aici adorm noapte de noapte in bratele lui tinandu-ne de mana, aici pot simti cum inimile noastre bat la unison una pentru cealalta, aici ma trezesc noaptea din somn rostindu-i numele, ii sorb visele de pe pleoape, ii mangai fruntea si apoi ii sarut ochii.. „Ne iubim!” – imi sopteste tremurand fiinta intreaga.

Raman AICI, pentru ca locul meu este alaturi de tine ..nu pentru ca doar tu ma iubesti si nu pentru ca doar eu te iubesc, ci pentru ca NOI DOI NE IUBIM si impreuna ne croim un drum doar al nostru!

Un barbat…


Exista un barbat. Si poate ca ma uraste intr-un mod firesc si normal. Il enervez. Il agasez in momentul in care vrea sa se odihneasca / sa se uite la un meci de fotbal sau un film. Nu stiu sa-i pregatesc masa si nu sunt destul de intelegatoare si rabdatoare sa-l ascult atunci cand are nevoie. Nu stiu sa-l sarut si nici sa-i mangai trupul asa cum isi doreste, iar atitudinea mea vulcanica in pat  il scoate din minti…

Greseala mea este ca la cea mai mica greutate care se iveste intre noi, il amenint ca plec. Sunt rea, draconica, posesiva, geloasa si egoista, stiu.. si totusi atitudinea lui ma sensibilizeaza si ma raneste inevitabil.

Uneori simt ca ma iubeste..  dar mai apoi, dupa 5 min gandul asupra faptului ca la fel si identic poate a iubit toate femeile din viata lui, ma face sa devin caustica si sceptica atat  in privinta lui cat si a sentimentelor sale. Poate ca il iubesc si eu cu toata fiinta mea sau, poate ca l-am mintit cu nerusinare de nenumarate ori si poate ca o voi mai face, cine stie… Poate ca uneori sufletul meu ii sopteste amagitor mintii mele ca noi doi am putea ramane impreuna toata viata.. Si poate ca de atatea ori mintea mea se lasa pacalita, desprinzandu-se de realitate, viseaza la ceea ce nu se va materializa niciodata.. iar in momentul cand redevine rationala, ajunge sa regrete faptul ca a dat semne de slabiciune si frau liber imaginatiei. El stie ca il iubesc.. si cat de puternic se framanta acest sentiment in mine, caci am citit de atatea ori in privirea lui mila si neputinta faptului ca nu imi poate impartasi acest sentiment… si acest lucru m-a infuriat  intotdeauna.. Mila si neputina? Oare asta am am vazut cu adevarat sau asta am vrut eu sa vad? Poate ca si eu cer prea mult si oricat de mult as primi, niciodata nu sunt multumita.. Oare voi putea fi vreodata multumita de ceea ce primesc, sau intotdeauna voi cauta perfectiunea si voi cere ceea ce nimeni nu-mi poate oferi vreodata? Ce imi doresc eu? Hmmm.. pai nici eu nu prea stiu, tind sa cred ca FIX de aceea sunt tot timpul nemultumita.. :-P

El crede ca ma cunoaste foarte bine si ca sunt poate asemeni unei carti deschise, ca sunt atat de transparenta, probabil ca o picatura de roua,  insa el habar nu are cat de disperata alerg eu in negurosul meu suflet… si cate rani irecuperabile si inca foarte dureroase ascunde acesta. Cum sa ma deschid in fata lui, cand el nu face altceva decat sa ma tina in bezna, fara nici un licar de lumina?

De atatea ori am incercat sa gasesc raspunsuri la intrebari pe care el nu le cunoaste sau nu vrea sa le accepte.. De cele mai multe ori imi raspunde evaziv si ma lasa pe mine sa-mi imaginez totul, sa-mi dau singura raspunsurile, dar este atat de greu sa le gasesc.. si ma face sa ma simt atat de slaba, aruncata dintr-un colt intr-altul al ringului, abandonata parca intr-un labirint necunoscut creat de el, alerg sa caut iesirea care poate nici macar nu exista.. Nu exista labirint fara iesire, zici? Ba da, exista.. caci labirintul fara iesire este un labirint din care nu mai doresti tu sa iesi.

Exista un barbat…

…chiar exista?

Bondage-ul


Exista o intreaga psihologie in jurul bondage-ului. Poate suna foarte alarmant, dar nu este deloc asa.. Bondage-ul nu are nimic in comun cu durerea. Este practic o expresie extrema a conceptului de baza conform caruia femeilor le place sa li se faca anumite lucruri, iar barbatilor le place sa faca aceste lucruri. Cand este legata de pat, spre exemplu, o femeie nu mai este responsabila de ceea ce i se intampla. Ea este, de fapt, absolvita de vina, ceea ce poate fi foarte important pentru unele femei.

Si barbatilor le place uneori sa fie legati sau le plac lucrurile pe care le pot face femeile in timp ce ei sunt legati. Poate fi o „tortura” incitanta si minunata. Femeia poate face striptease, se poate masturba, isi poate apropia corpul de al lui, dar fara sa i-l atinga, il poate excita un pic, apoi poate pleca lasandu-l intr-o stare de anticipare foarte stimulatoare.

O serie intreaga de accesorii de bondage se gaseste in sex shop-uri sau pe Internet dar, pentru inceput, poti folosi lucrurile pe care le ai la indemana… ;)

In mod normal, barbatul este cel care introduce ideea de bondage si asta reprezinta un lucru destul de greu de marturisit partenerei. Daca femeia este cea curioasa, pe de alta parte, atunci e putin probabil ca partenerul ei va avea ceva de obiectat ;) Ai putea incerca sa abordezi subiectul cand va marturisiti fanteziile unul altuia, sau ai putea sa-i spui ca vrei sa o legi. Odata ce v-ati distrat in acest mod, ea poate fi destul de deschisa ca sa vrea sa schimbati rolurile…

De fapt, unele femei sunt la fel de excitate de ideea de bondage ca si barbatii, dar este la fel de probabil sa fie si suspicioase. Partenera ta se va intreba de ce vrei sa faci acest lucru.. Pana la urma, sa restrictionezi miscarile unei femei nu suna ca o reteta pentru un sex fierbinte.. :-?

Femeia are dreptate sa fie prudenta. Nu permite niciodata unui barbat pe care nu il cunosti foarte bine sa te lege. Chiar si cineva cu care esti de ceva vreme, poate dezvalui o fateta a caracterului la care nici nu ai visat… Te-as sfatui sa nu permiti la inceput nici un fel de restrictii ce nu pot fi stapanite. Daca amandoi va simtit bine si totul merge bine, puteti trece la ceva mai puternic mai tarziu.

Sunt cateva lucruri pe care le poti face si care dau senzatia de bondage fara insa ca femeia sa fie restrictionata in vreun fel.. De exemplu, in pozitia misonarului poti ridica mainile partenerei deasupra capului ei si i le poti tine acolo. Atunci cand o dezbraci pe pat, poti sa ii tragi lenjeria pana la genunchi sau glezne si sa o lasi acolo.

Catusele sunt destul de populare. Pentru inceput, folositi catuse ieftine de plastic care pot fi rupte usor. Folositi catuse  de metal numai daca aveti incredere totala unul in celalalt. Oricare dintre voi se poate trezi cu mainile incatusate la spate, de exemplu.

Daca esti partenerul liber, acorda-i toata atentia celuilalt fara sa te gandesti la propria satisfactie. Acesta este momentul in care partenerul/a tau/ta se poate relaxa si bucura de tot, dar nu trebuie sa fii extrem de inventiv/a. Surprinde-ti partenerul/a – dar ai grija sa fie o surpriza placuta! Incearca sa-i stimulezi pielea cu diferite obiecte – pene, gheata, ulei de masaj etc. Impinge limitele mai mult decat ai facut-o pana in acel moment – doar un pic mai mult.

Bondage-ul merge adesea mana in mana cu un anumit stil de vestimentatie pentru sex. Rochiile si lenjeria din latex sunt foarte populare. Multe femei nu sunt interesate de bondage, dar cu toate acestea, gasesc stilul „dominatrix” foarte atractiv si excitant.  ;)

N-AI SA POTI UITA… de Silva Kaputikian


Te-ai dus, dar sufletul meu stie…
Nu-i despartire pentru noi
Stiu, umbra mea o sa te-atie,
Pe orice drum vom fi noi doi…

Eu casa-ti sunt iti sunt si cale,
Duci chipul meu pe unde treci,
Patrund in gandurile tale
Si alta n-are loc in veci…

Orice privire de femeie
Va intalni privirea ta,
Tot ochii mei o sa-ti scanteie
Si-n fata pururi iti voi sta…

Oricate voci sa te-mpresoare,
Tot glasul meu vei auzi,
Voi fi in crengi dezmierdatoare
Si-n ochii noptilor tarzii…

De-as fi la orice departare,
Te-ajung si sufletu-ti ating,
La geamul tau sunt numai boare
Si vifor; geamul ti-l imping,

Patrund in clipa ta si-n casa
Si vijelie voi sufla, voi rascolii
Hartii pe masa si poate-ntreaga viata a ta
Si astfel… n-ai sa poti uita!…

A. V. D.

Vor trece ani – Veronica Porumbacu


Nici cupele de-argint nu-mi plac,
nici auritele pocale,
ci dintre toate cel mai drag
imi e causul palmei tale.

Vor trece ani. Si-nnoitoare,
cu-aceeasi dragoste de fata,
voi bea din palma ta, de care
n-am sa ma satur niciodata.

Pe-acelasi drum, ca la-nceput
vom dogori mereu la fata.
Si-ntaia brazda-am sa-ti sarut
pe-obrazul insemnat de viata !

Dar daca, in aceeasi zi,
mi-ai da sa beau din mari pocale,
eu, dintre toate, m-as opri
tot la causul palmei tale.

M. A. I.

Previous Older Entries

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.