Senses..



Îmbrăţişarea- Nichita Stanescu

Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.

Vei plange mult ori vei zambi
Lucian Blaga
Eu
nu ma caiesc,
c-am adunat in suflet si noroi-
dar ma gandesc la tine,
Cu gheare de lumina
o dimineata-ti va ucide-odata visul,
ca sufletul mi-e asa curat,
cum gandul tau il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plange mult atunci ori vei ierta?
Vei plange mult ori vei zambi
de razele acelei dimineti,
in care eu ti-oi zice fara umbra de cainta:
„Nu stii,
ca numa-n lacuri cu noroi cresc nuferi?”

George Gordon Noel Byron

O,dacă Soarta ne unea,
Cum îmi juraseşi, mi se pare,
N-aş mai fi fost, în pacea mea,
De-atâtea nebunii în stare !

De vină tu eşti,deci, deşi
Certat sunt eu, pentru păcate,
De cei ce n-au de unde şti
Că tu ai rupt logodna,poate.

Mi-era, ca şi al tău,curat
Pe-atuncea sufletul, de-aceea
Putea curma orice păcat. –
Azi, altuia îi eşti femeia !

Aş fi în stare să-i zdrobesc
Şi liniştea şi fericirea,
Dar pentru că te mai iubesc,
Nu-l pot urâ – aşa mi-e firea !

De când plecat-ai, în zadar
Îmi caut tihna, chip de inger !
Tot ce găseam la tine,doar
La multe caut azi, şi sânger !

Adio, deci, nu te regret,
Nădejdea-n ajutor nu-mi vine;
Mândria însa-ncet, încet,
M-o face să te-alung din mine !

Azi, caut alte bucurii :
În câte o ceaţă zgomotoasă
(Pe gânduri, aş înnebuni !)
Încerc să uit tot ce m-apasă.

Dar chiar aşa, câte un gând
Se mai strecoară prin beţie, –
Şi diavolii m-ar plânge – aflând
Că te-am pierdut pentru vecie !

Ce sufăr ştie doar acel
de Johann Wolfgang Goethe

Ce sufăr ştie doar acel
Ce dorul ştie!
Stingheră, fără nici un fel
De bucurie,
Privesc la cerul adânc
Spre ceea parte.
Cui dragă şi aproape-i sunt
Este departe,
Şi ameţesc gândind la el,
Şi ard de vie,
Ce sufăr ştie doar acel
Ce dorul ştie!

Sonet CXII
Iubirea, mila ta-mi şterge cea pecete
Înfiptă de scandal pe fruntea mea,
Ori blestemat, ori proslăvit de cete,
Ce-mi pasă de-mi acoperi vina grea ?
Din gura ta vreau laudă şi-ocară,
Că tu eşti lumea mea necontenit
Şi nu cunosc pe nimeni în afară
De tine şi-al meu suflet oţelit.
Alte păreri le-am depărtat de mine,
Am simţuri azi de şarpe amorţit
Închise bîrfei, vorbelor de bine,
Şi-al meu dispreţ aşa l-am tălmăcit :
Ai rădăcini aşa de-adînci în mine,
Că-i moartă firea-ntreagă fără tine.

Sonet CXVI de William Shakespeare
Nu-i stavilă-ntre inimi devotate!…
Iubirea nu-i iubire de-o ispită
Îi schimbă cursul fără greutate
Şi-alungă trădătorii. Neclintită,
Ea stăluceşte ca un far prin norii
Furtunii, stând de veghe, la distanţă,
Ea-i steaua ce îndrumă călătorii
Şi-i fără preţ, deşi n-are substanţă.
Ea nu-i bufonul timpului! Chiar dacă
Se vor zbârci treptat obrajii moi,
Ea nu se stinge-n veci şi nu se pleacă
În faţa Judecăţii de Apoi.
De-or să găsească-n crezul meu vreo pată,
Eu n-am iubit şi n-am scris niciodată.
XXVI
Stăpân iubirii mele, ce-ai legat
Prin gândul tău un suflet prea supus,
Acest mesaj îţi este închinat,
Din datorie, nu din zel nespus.

Un gest măreţ, ce ţi-ar părea steril
Trecut prin mintea-mi simplă în cuvinte.
Dar sper să-şi afle-n gândul tău agil,
Deşi prea gol, doritele-i veşminte;

Până când steaua ce-mi veghează-n cale
Cu mândru chip spre mine va privi,
Redându-mi dorul strălucirii sale,
Nu merit eu respectul tău a şti.
Dar îndrăzni-voi să-ţi declar iubirea;
Până atunci nu-ţi întâlnesc privirea.

Te voi ascunde in ochii mei..
Rabindranath Tagore
Te voi ascunde-n ochii mei, iubitule,
şi îţi voi încrusta
icoana ta
ca pe un giuvaier
în inimă, s-o port pînă ce pier!
Tu din copilărie mi-ai fost drag,
şi te păstrai de-a lungul tinereţii,
de-a lungul vieţii,
de-a lungul visurilor mele!
Şi te găsesc mereu mai drag
şi-n zori, cînd ochiul mi-i deschis
şi noaptea, cînd te văd în vis!
Şi cuget, cuget iar şi iară,
şi ştiu că dragostea-ţi
mi-i singura comoară!

Despartire
de Johann Wolfgang Goethe

Îmi iau adio din privire,
Căci gura nu-l poate rosti,
Prin locurile de iubire
Mă-ntorc să le găsesc pustii.

Ce tristă e făgăduinţa
Chiar credincioasei amintiri!
Ţi-i rece mâna, iar fiinţa
Încremenită-n reci simţiri.

Barem o caldă sărutare
Atâta m-ar fi fermecat,
Precum ne bucură o floare
Culeasă-n Martele-nnorat.

Dar vai, vreo orhidee rară
Să ţi-o culeg eu nu mai ştiu;
Când pentru tine-i primăvară,
La mine-i toamnă, şi-i târziu.

Am stat de vorba-n coltul strazii
Heinrich Heine
Am stat de vorba-n coltul strazii
Aproape-un ceas si jumatate;
De stransa noastra legatura
Ne-am spus cuvinte-nflacarate.

Ce mare e iubirea noastra,
Ne-am spus-o pentru-a mia oara –
Am stat de vorba-n coltul strazii
Si nu vedem cum timpul zboara.

Zeita hatra a-ntamplarii,
Vioaie si voioasa fata,
Trecu privind la noi ironic
Si chipul ei pieri indata.

Nu cred in ceru-acela…
Heinrich Heine
Nu cred in ceru-acela
Cantat de popi, mereu;
In ochii tai cred numai ,
Acolo-i cerul meu.

Nu cred in Domnul Sfantul
Cantat de popi, mereu;
Cred doar in inimioara-ti
Si n-am alt Dumnezeu.

Nu cred in Necuratul,
In iad si-n bezna-i grea;
In ochii tai cred numai
Si-n inima ta rea.

Pe cand eu prin lume
Heinrich Heine
Pe cînd eu prin lume pribeag mă purtam,
pe cînd doar la dînsa cu gîndul eram,
Ea n-a mai putut să m-aştepte atît
şi-a pus cununia în cap cu-n urît.
Şi iată trăieşte iubita mea veche
cu-n prost ce nu-şi află pe lume pereche.

Curată mi-i mîndra ca fulgul de nea,
de-a pururi o port eu în inma mea;
obraji ca bujorii şi ochi îngereşti,
şi noi am putut să trăim ca-n poveşti !
dar eu m-am căscat la noroc cum dispare,
nicicînd n-am făcut o prostie mai mare.

Visam o gingasa copila
Heindrich heine
Visam o gingasa copila
Cu par frumos lasat pe spate;
Sedeam sub teiul din gradina
Sub bolta noptii instelate.

Vorbeam, cu drag imbratisand-o,
De bucurii si de nevoi –
Din cer ingalbenite stele
Priveau cu pizma-n jos la noi.

Trezit din vis, ma uit – sunt singur,
E noapte-n juru-mi si racoare;
Pe bolta stelele scanteie
Tacute si nepasatoare.

Celei de departe
Goethe
Să-mi fii tu oare-n veci pierdută?
Te-ai dus fără păreri de rău?
În încăperea-acum tăcută
Aud într-una râsul tău.

Cum călătorul dimineaţa,
Scrutează-al spaţiului mister,
Dar zarea i-o ascunde ceaţa,
Iar ciocârlia cântă-n cer:

Astfel privirea mea străbate
Prin crâng, pe câmp, prin locuri noi,
Iar cântecele mele toate
Te cheamă jalnic înapoi!

Dragoste fara odihna
Goethe
Prin nea,prin ceaţă,
Cu vântu-n faţă,
În hău de umbre,
Prin neguri sumbre,
Ceas de ceas!Ceas de ceas
Nici răgaz, nici popas!

Chinuri mai lesne
Aş suferi,
Decât aceste
Mari bucurii.
Ah,o-nclinare
Ce inimi uneşte
Ce tulburare
Nu zămisleşte!

Cum să mă rup?
Spre codru s-apuc?
Totu-n zadar!
Vieţii altar,
N-ai pace, nu,
Dragoste, tu!

N-AI SA POTI UITA…
de Omar Kayam

Te-ai dus,dar sufletul meu stie…
N-ui despartire pentru noi
Stiu,umbra mea o sa te-atie,
Pe orice drum vom fi noi doi…

Eu casa-ti sunt iti sunt si cale,
Duci chipul meu pe unde treci,
Patrund in gandurile tale
Si alta n-are loc in veci…

Orice privire de femeie
Va intalni privirea ta,
Tot ochii mei o sa-ti scanteie
Si-n fata pururi iti voi sta…

Oricate voci sa te-mpresoare,
Tot glasul meu vei auzi,
Voi fi in crengi dezmierdatoare
Si-n ochii noptilor tarzii…

De-as fi la orice departare,
Te-ajung si sufletu-ti ating,
La geamul tau sunt numai boare
Si vifor;geamul ti-l imping,

Patrund in clipa ta si-n casa
Si vijelie voi sufla,voi rascolii
Hartii pe masa si poate-ntreaga viata a ta
Si astfel…n-ai sa poti uita!…

Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodata…

Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodata
Nici dulce vin, nici apa de izvor.
Saruturi n-om schimba in zori; o data
Nu vom privi amurgu-odihnitor.
Ti-e aer soarele si mie luna,
Doar dragostea ce-o respiram e una.

Un altul ma-nfasoara-n gingasie,
Cu rasul ei, o alta te-a legat,
Dar spaima ta imi apartine mie
Si tu, de boala mea esti vinovat.
Mai dese intalniri nu vom avea,
Caci linistea ni-e data doar asa.

Suflarea mea in stihul tau e treaza,
Doar glasul tau rasuna-n stihul meu.
O, e un rug de care nu cuteaza
Nici om sa se atinga, si nici zeu!
Si daca-ai sti, acum, ce dragi imi sunt
Aceste buze cu miros de vant!

Cine dintre noi-Ana Blandiana
Cand pleci
Nu stiu care dintre noi doi a plecat,
Cand intind mana
Nu stiu daca nu ma caut
Pe mine,
Cand iti spun: te iubesc,
Nu stiu daca nu mie imi spun
Si mi se face rusine.
Odinioara
Stiam cum arati,
Erai
Nespus de inalt si de subtire,
Stiam de unde-ncepi
Si unde ma sfarsesc,
Iti gaseam usor
Buzele, gatul,
Clavicula dulce,
Umarul copilaresc.
De mult, imi amintesc,
Eram doi,
tin minte cum ne tineam de mana…
Cine-a fost infrant dintre noi?
Cine-a putut sa ramana?
Singurul trup este al tau
Sau al meu?
Si mi-e atat de dor
De cine?
Numai tacand,
Cu ochii-nchisi, cu dintii stransi,
Mai pot sa te distrug
Cu greu
In mine.

Celei asteptate
Tu ce ma faci sa cânt si sa visez acuma,

Eu vad ca esti departe, si poate n’ai sa vii…
Si cine esti, eu nu stiu, cum cine sunt, nu stii;
Dar simt ca esti frumoasa, ca ochi albastri ai,
Ca porti ceva în tine din rozele de Mai,
Tu, care esti departe – si poate n’ai sa vii…

… Si cine stie? Poate e visul meu de vina,
Caci el îti dete viata, si doar în el traesti,
Tu, care azi nu esti –
Si poate nici odata aevea n’ai sa fii…

Dar eu visez – si visul aripile-si întinde,
Dar eu visez – si visul din nou mai mult s’aprinde,
– Chiar daca vei ramâne un dor neîmplinit,
Tu, care nu esti astazi, si poate n’ai sa fii
Ori esti, – dar prea departe, si pururi n’ai sa vii.

Nicolae Iorga
Ci de-am fi singuri …

Ci, de-am fi singuri amândoi
Si nime sa ne asculte,
Uitându-ma în ochii tai,
Ti-as spune asa de multe…

Ar trece vremea si n’am sti
Ce e aceia vreme
Si n’ar fi nimene din vis
În lume sa ne cheme.

Am fi departe tare dusi,
Straini de lumea’ntreaga:
Pe vesnicie ti-as fi drag,
Tu vesnic mi-ai fi draga;

Cu sarutari am sterge’n ochi
A’lacrimilor urme,
Si cine oare s’a’ndura
Al nostru raiu sa-l curme?

Ti-as spune vorbe dulci încet:
Ca sa le-auzi mai bine,
Tot mai aproape ai pleca
Obrazul tau de mine.

Si-atuncea de ne-om saruta,
A cui sa fie vina?
Nici tu, ca nu ma auziai,
Nici eu n’oiu fi pricina.

A S Puskin
Eu te-am iubit…

Eu te-am iubit si poate ca iubirea
În suflet înca nu s-a stins de tot;
Dar nici neliniste si nici tristete
Ea nu îti va mai da, asa socot.
Fara cuvinte te-am iubit, fara nadejde,
De gelozie, de sfiala chinuit.
Dea Domnul sa mai fii cîndva iubita
Asa adînc, asa gingas cum te-am iubit.

Veronica Porumbacu
Vor trece ani

Nici cupele de-argint nu-mi plac,
nici auritele pocale,
ci dintre toate cel mai drag
imi e causul palmei tale.

Vor trece ani. Si-nnoitoare,
cu-aceeasi dragoste de fata,
voi bea din palma ta, de care
n-am sa ma satur niciodata.

Pe-acelasi drum, ca la-nceput
vom dogori mereu la fata.
Si-ntaia brazda-am sa-ti sarut
pe-obrazul insemnat de viata !

Dar daca, in aceeasi zi,
mi-ai da sa beau din mari pocale,
eu, dintre toate, m-as opri
tot la causul palmei tale.

Ana Blandiana

„Daca vrei sa nu te mai intorci
Fereste-te de matraguna –
Ea-mi fura seara glasul
Si plange cu el
Din urmele talpilor tale;
Daca vrei sa ma uiti
Ascunde-te de luna –
Iti va aminti
Cum am mers prin lumina ei
Cu picioarele goale;
Daca vrei sa pleci
Ascunde-te de ploaie,
Fereste-te de ninsoare,
Daca vrei sa ma uiti
Nu te apropia de mare,
Inconjura marea,
Nu te arata sub zborul pasarilor,
Fugi
De salciile cu pletele prelungi,
Pana vei gasi locul unde te
Asteapta uitarea
De tot ce-i viu ascunde-te.
O, dar daca vrei sa pleci
Daca vrei sa ma uiti,
Nu incerca sa mori,
Mai ales nu incerca sa mori –
Stiu sa cobor ca intr-o fintana
Prin flori…..”

Adrian Paunescu , „Iertarile”

Tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă,
Că ochii mei sunt când senini, când verzi,
Că port ninsori sau port noroi pe tâmplă,
Ai să mă ierţi altfel ai să mă pierzi…

Văd lumea prin lunete măritoare
Si vad grădini cu arme mari de foc,
Sub mâna mea deja planeta moare
Si în urechi am continentul rock…

Ai să ma ierţi că sunt labilitate,
Că trec peste extreme fulgerând,
Ai să mă ierţi preablânda mea de toate,
Eu sunt nemuritorul tău de rând…

Ai să ma ierţi că nu pot fără tine
Si dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi,
Mie pierzându-mi-te imi va fi mai bine,
Eu, tristul cel mai liber dintre toţi…

Si cum se-ntâmplă moartea să le spele,
Pe toate-nobilându-le fictiv,
Ai să te-apleci deasupra morţii mele
Si tot ai să mă ierţi definitiv…

Ai să mă ierţi în fiecare noapte
Si-am să te mint în fiecare zi,
Si cât putea-va sufletul să rabde,
Cu cât îţi voi greşi, cu atat te voi iubi…

Adrian Paunescu
Ce frumoasă eşti

Ce frumoasă eşti în prag de iarnă,
Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se răstoarnă,
Ţurţurii în plete vor suna.

Hai să fim doi oameni de zăpadă
Ridicaţi de braţe de copii,
Care-n frig şi ger mai ştiu să creadă
Că se pot iubi, se pot iubi.

Ce frumoasă eşti în prag de vară,
Când miroşi a mere ce se coc,
Cerul în fiinţa ta coboară
Trupul meu din trupul tău ia foc.

Focurile noastre se cunună,
Focurile noastre se-nţeleg,
Suntem baza lumii împreună
Suntem vara focului întreg.

Ce frumoasă eşti în prag de toamnă,
Ca o zi egală între nopţi,
Când iubirea noastră te condamnă
Să ai soarta strugurilor copţi.

Să înveţi, iubito, să te bucuri
Că ţi-am dat din jertfă un destin,
Şi că via asurzând de struguri,
Va trăi definitiv în vin.

Ce frumoasă eşti în primăvară,
Cea mai minunată-ntre femei,
Iezii pasc năframa ta uşoară,
Tu, cu muguri, bluza ţi-o închei.

Sigilat de taine nepătrunse
Cerul bate drumul tău îngust,
Trupul tău de muguri şi de frunze
De la cine să învăţ să-l gust?

Aproape de cel drag
La tine ma gandesc cand valu-n soare
Pe mari sclipeste;
Cand licarul de luna, din izvoare
Se-oglindeste.

Te vad pe tine cand, in drum sub roze
Colb se ridica;
In bezna, cand drumul pe carare
E prins de frica.

Te-aud pe tine-n vajairea adanca
De val, in ropot;
Adesea merg s-ascult cand, stins in lunca,
E orice sopot…

Cu tine sunt: de-ai fi cat de departe
Sunt langa tine!
Apune: stelele-n curand vor arde…
De-ai fi cu mine…!

SONET XC William Shakespeare

De vrei să mă urăşti, urăşte-mă acum,
Cậnd toata lumea impotriva-mi sare,
Slujeşte-i ura, pleacă-mă oricum,
Fii pentru jertfa ta făr’ de cruţare.
In inimă, după durerea mea,
N-aduce mậntuirea aşteptată,
Dă-mi după-o noapte de furtună grea
O dimineaţă ploii să mă bată.
Vrei să mă laşi? Nu aştepta atunci
Ca stinsă suferinţa mea să piară,
Dă lupta şi pe buze să-mi arunci
Pedeapsa, dintre toate mai amară.

Căci de te-oi pierde, orice jale grea
O umbră-a suferinţei mi-ar părea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: