Bun sosit şi bun rămas – Goethe


Bun sosit si bun ramas

de Johann Wolfgang Goethe

Sarii pe cal – o vijelie!
Si vajaind gonii prin ulmi;
Plutea amurgul pe campie,
Iar noaptea se-anina de culmi.
Pe-un varf inalt maret stejarul,
Gigant printre colosi statea,
Iar intunericul, pandarul
Cu mii de ochi cumpliti veghea.

Agale, luna printre nouri
Trecea spectrala peste zari,
Iar vantul ingana ecouri
Ce-mi dau temute-nfiorari.
Cu toata spaima noptii, -n mine
Fierbea avantul neinvins;
Ce flacari mi-alergau prin vine!
In inima-mi ce foc nestins!

Si te-am vazut… Priviri senine,
Un san care gingas salta…
Tot sufletu-mi zbura spre tine
Si-ntreaga-mi viata fuse-a ta!
Un rasarit de primavara
Ti-a-mbujorat obrajii-n foc,
Cand catre mine se-naltara,
Nevrednicul de-atat noroc!

Dar vai! mult prea curand plecarea
Mi-o poruncira sortii rai;
Ce dulce-ti fuse sarutarea!
Si ce durere-n ochii tai!
Simteam, cum umeda-ti clipire
Cum lacrimand ma urmaresti…
Sa fii iubit, ce fericire!
Dar ce divin e sa iubesti!…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: