Locul meu


12644995_981961535222748_8443686955290977895_n

Locul meu ..unde este? Am auzit de atatea ori cuvinte de genul ¨locul tau este acolo unde te poarta inima¨, dar daca nu este chiar asa si, daca inima ma poarta pe meleaguri ostile? Ce fac? Renunt… merg mai departe cu riscul de a fi ranita? Sau ma intorc si o iau de la capat pe alt sens, alta cale, alt drum..?

Uneori ma gandesc ca poate acolo unde gandurile si pasii ma poarta ..acolo sunt cu adevarat..? Poate ca sunt si fac ceea ce gandesc. Poate ca intr-un timp m-am gandit intens la un anume lucru, loc sau om… si la un momentdat pasii m-au purtat catre acele meleaguri, catre acel om care probabil pe mine ma astepta.

Nici nu mai stiu ce am vrut, nici nu mai stiu ce mi-am dorit… Poate ca am vrut multe si mi le-am dorit cu ardoare si, probabil ca am trecut chiar pe langa omul care ma astepta in anume loc de atat de multe ori incat nici nu mi-am dat seama ca pentru mine se afla acolo. Am trecut mai departe, nici nu mai stiu daca a fost el sau altul. Nici nu mai stiu daca inca ma mai asteapta. Poate ca s-a plictisit si a plecat, obosit.. Probabil, am trectut iar pe langa fericire si nu mi-am dat seama ca e a mea, sa o iau, sa o gust ..sa ma bucur de ea. Poate in alt timp, alt anotimp …alta viata..!

 

Undeva, candva eram totul ..iar acum sunt nimic. Au fost unele momente in viata mea cand, pentru anumite persoane am reprezentat marea iubire, am fost persoana cea mai draga lor, am fost persoana alaturi de care simteau ca poate le era locul ..insa nu si al meu. De multe ori radeam si ma infuriam cum altii sunt atat de linistiti si fericiti in lumea asta in care ei iubeau.. iar eu nu. Voiam ceva mai mult, voiam sa se zbata coastele in mine de emotie, voiam sa ma imbat de fericire si  euforie, dar alaturi de ei nu puteam. Asa ca am renuntat si am mers mai departe…

Asadar …locul meu unde este? Poate ca am iubit candva cu atata exaltare si am fost iubita cu aceiasi intensitate, dusa pana la paroxism.. si totusi, se pare ca nu a fost suficient pentru a ceda si a spune: ¨da, aici simt ca este locul meu!” ..

Am ajuns in locuri in care oamenii ma voiau aproape de ei ..dar i-am ranit cu indiferenta si lipsa mea de statornicie. Cum sa fugi de langa oamenii care te iubesc pe  motiv ca te simti sufocat, pe motiv ca nu poti avea aceiasi atitudine afectiva fata de ei? Se poate. Azi am inteles ca a fi iubit nu e deajuns daca nu iubesti si tu la randul tau, ca stai degeaba intr-o relatie daca nepotrivirea de caracter e prezenta, daca stacheta e prea sus si partenerul nu se poate ridica la asteptarile celuilalt. E nimic ..nimic total. Te simt neputincios, inchis parca intr-o inchisoare a sufletului, a mintii… si vrei sa zbori, sa te eliberezi. Si fugi. Intorci spatele, si pleci.. nu e pentru tine viata asta. Acesta nu este momentul tau. Acesta nu este omul tau. Mergi mai  departe ..cauta, asteapta, gaseste!

Poate ca inima mea nu stie sa fie suficient de constanta.. poate ca ea este lipsita de consecventa sau poate ca a ajuns la dezgust pricinuit de starea aceasta de a fi ranita din iubire si poate ca s-a ratacit prin negura atator amestecuri de feluri de sentimente: iubire, ura, admiratie, dispret, acceptare, renuntare.

Ma gandesc la faptul ca poate nu cu inima trebuia sa-mi fi cautat locul, ci ar fi trebuit sa ii fi permis si ratiunii a lua in consideratie anumite aspecte ..caci, de cele mai multe ori, persoanele care se lasa exclusiv conduse de sentimente, niciodata nu vor simti ca apartin vreunui loc anume, vor ajunge sa fie ranite si vor rataci fara a avea un loc stabil, in cautarea unui loc perfect, lipsit de defecte, care sa intruneasca toate calitatile, ceea ce este defel incorect, caci nu exista perfectiune, ci doar locuri, momente si oameni cu care suntem compatibili.

Azi am simtit ca am ajuns pe marginea abisului…si am fost pe punctul de a spune: „Gata, este suficient!” As fi putut  inchide ochii, as fi putut intinde mana si apoi m-as fi putut lasa trasa.. dar unde? In neantul unde asa zisii intelepti cred ca li se cuvin totul?! NU!! – cu ochii plini de lacrimi, am soptit dupa ajutor… si l-am gasit in mine. Da, eu singura imi dau putere si incredere sa raman exact aici unde sunt, si, pentru prima data in viata mea am simtit ca AICI este locul meu. In sufletul si mintea mea. Aici ma gasesc toata: goala, fara falsitate, doar eu. Nu trebuie sa schimb nimic, eu sunt aici unde vreau sa fiu. Nu trebuie sa mai caut, pentru ca m-am regasit.. in locul de unde nu am plecat niciodata. De langa mine.

Dar oare ce ma indemna sa zbor bolnava de curiozitate si slaba de caracter? I dunno! – important este faptul ca am ramas blanda si senina sub lumina de mister, mandra de faptul ca in amurgul clipei hoinare, mi-am putut pierde capacitatea de a ma misca si am renuntat la gustul „paradisului”, caci am putut sa-i intuiesc amaraciunea de apoi. Aici este locul meu, si oricat de mult si-ar dori unii sa ma poata alunga, voi ramane aici unde sunt, fara lacrimi, fara regrete sau resentimente, puternica in fata vicisitudinilor vietii.. in incercarea mea de a-mi redobandi sufletul curat de copil acum cand, poate nu este prea tarziu.

Aici, in acest loc ..cineva poate ca ma iubeste. Sau ma va iubi.

Important este faptul ca intreaga mea fiinta sa tresalte de fericire si sa poata gusta din fiecare sentiment cu masura. Aici simt ca este locul meu, aici este locul in care EL ma va invata sa fiu puternica, aici unde EL ma va saruta sub plapuma de stele si ma va face sa ma simt mai aproape de cer, aici voi adormi noapte de noapte in bratele lui tinandu-ne de mana, aici voi putea simti cum inimile noastre bat la unison una pentru cealalta, aici ma voi trezi noaptea din somn rostindu-i numele, ii voi sorbi visele de pe pleoape, ii voi mangaia fruntea si apoi ii voi saruta ochii.. „Ne iubim!” – imi va sopti tremurand fiinta intreaga.

Raman AICI, pentru ca locul meu este alaturi de EL ..nu pentru ca doar el ma va iubi si nu pentru ca doar eu il voi iubi, ci pentru ca NOI DOI NE IUBIM si impreuna ne vom croim un drum doar al nostru!

12246948_930036460404660_3030424544030632000_n

 

 

Anunțuri

1 comentariu (+add yours?)

  1. ionela
    Feb 06, 2012 @ 09:57:03

    hmm..chiar te inteleg..pe bune ca te inteleg.nici inima mea nu i constanta…nu stiu cum o pot potoli..:(

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: