Povestile dor..


Viata mea.. nu stiu nimic despre ea, despre ceea ce imi doresc eu cu adevarat.  Stiu doar ca de-a lungul ei, am luat decizii pripite si gresite. Cine este vinovat? Am cautat mereu un vinovat, dar ar fi trebuit sa ma opresc putin si sa privesc in oglinda, pentru ca singurul vinovat pentru tot ce s-a intamplat am fost doar eu. Eu mi-am creat dupa cum spunea Mada.. o telenovela, eu am fost scenaristul, regizorul, actorul principal, eu m-am ocupat pana si de recuzita si machiaj.

De unde a inceput totul..? Pai nici eu nu prea stiu.. dar, stiu ca a avut un inceput ce acum pare sa fie la final, iar eu am ramas fara o incheiere.. Oare imi este frica sa pun capat a tot si sa incep sa-mi traiec viata cu adevarat? Oare imi este teama sa accept realitatea asa cum este ea? De ce anume imi este teama, de fapt..?

Oare totul a fost un joc..? Am ranit atat de multe persoane dragi, care nu au meritat raul ce l-am facut, insa regretele sunt mult prea tarzii si nu mai pot repara nimic. M-am jucat cu sentimentele lor, pentru ca am crezut ca asa este mai bine.. poate pentru ca si altii s-au jucat cu ale mele. Nu ar fi trebuit sa procedez asa, n-ar fi trebuit sa adopt aceasta rautate transformand-o astfel intr-o arma a apararii, care de fapt a ranit atat de multe suflete, m-a ranit pe mine …iar ranile sunt atat de adanci incat timpul nu le va putea remedia atat de usor si simplu pe cat as fi crezut eu.

Prietena mea din copilarie, fata la care am tinut enorm si la care inca tin foarte mult: am defaimat-o, am desconsiderat-o si am indepartat-o cu ura si rautatea mea – am pierdut-o. De ce? Nu am inca un raspuns la aceasta intrebare, din pacate.

Iubitul meu: singurul baiat pe care l-am iubit foarte mult, l-am indepartat prin metode ..umilitoare. L-am pierdut si pe el, si cu el.. toata iubirea ce mi-o purta candva, obtinand in consecinta doar ura si dispretul lui.

Sotul meu: m-am casatorit dintr-o ambitie prosteasca, astfel reusind sa-i fur si sa-i distrug ani frumosi de tinerete… o data cu el, am distrus un camin, o familie.

Parintii mei: mi-am dorit atat de multa libertate, mi-am dorit atat de mult sa ma accepte si sa ma sprijine in tot, incat nu am stiut alte metode de a obtine asta, decat facandu-le rau. Le-am vorbit urat, nu i-am respectat, m-am impus, am fugit de acasa, i-am terorizat… si astfel, am reusit sa ii fac sa isi piarda increderea in mine. Total.

Forex Romania

Privind inapoi… nu ma mandresc cu absolut nimic. Nu am realizat nimic. Din dorinta mea de a poseda pe toata lumea, i-am pierdut pe toti, si in acest labirint… m-am pierdut si pe mine – cea care sunt cu adevarat. Daca as fi stiut sa iubesc fara sa posed… Daca as fi stiut sa accept pe fiecare in parte, fara sa critic, fara sa fi caustica.. Nu am stiut si nici nu am vrut sa invat.. iar cine a tinut la mine, a suferit intr-un fel sau altul. Cum sa iubesc fara sa ranesc, cum… cand fiecare particica a fiintei mele este otrava care ucide totul?

Candva,  o veche cunostinta m-a asemuit cu un trandafir: pe cat de frumoasa si incantatoare, pe atat de plina de ghimpi, ranind pe oricine incearca sa se apropie de mine…

Anunțuri

lei non tornerà …non ritornerà


De ce trebuie intotdeauna sa indepartez pe toata lumea cu atitudinea mea?

De ce …atunci cand am pe cineva langa mine caruia ii pasa de mine, aleg sa raman singura?

Oare sunt intr-adevar, rea si draconica, egoista si posesiva.. asa cum m-a caracterizat cineva  .. candva? 😦

De ce trebuie  sa merg in aceasta calatorie a vietii mele …singura?

Imi este groaznic de teama, caci este un drum necunoscut, periculos si plin de mistere: viata mea.

Compromisuri


…Barbatul perfect! Cred ca pur si simplu, nu exista asa ceva. Din fericire sau nu, este valabil si pentru femei, pentru ca nici noi nu facem totul perfect si, cu siguranta, avem si noi o gramada de defecte, asa ca nu avem nici un drept sa pretindem perfectiunea la un barbat.  Totusi, noi ne-am lasat convinse ca, daca alegem un partener care nu este absolut perfect in orice detaliu, facem de fapt un compromis, iar din aceasta notiune decurge ideea ca ne-am multumi cu ceva submediocru, de calitate inferioara. Realitatea cruda este ca, fiecare dintre noi facem compromisuri, chiar si in momentul cand gasim barbatul potrivit pentru noi.

Sa zicem ca exista zece lucruri care descriu barbatul perfect.. iar sansele sa gasesti un barbat care sa le aiba pe toate sunt foarte mici. Va exista cel putin o dorinta a ta pe care el sa nu o poata bifa. La urma urmei, e si el OM. Dar, ai fi in stare sa treci peste toate celelalte noua calitati numai pentru ca ii lipseste un singur lucru? Ai ramane marcata de acel minus al lui, sau ai reusi sa te concentrezi pe restul de noua in care exceleaza?

In viata mea au fost barbati imperfecti tocmai din cauza acelui minus.. acel lucru de care eu aveam nevoie si lor le lipsea cu desavarsire a facut sa ma obsedeze atat de tare, incat ajunsesem sa-i desconsider nu numai ca barbati, ci si ca oameni. Nu am facut compromisuri niciodata, pentru ca in conceptia mea credeam ca nu voi avea nici un castig la afacerea asta. Mergeam pe premisa: ori totul, ori nimic.. si, astfel am cules ce am semanat: nimic. Am incercat sa obtin ceea ce nu se putea obtine si ..am pierdut oameni dragi, care indeplineau alte noua calitati minunate pe care am refuzat sa le vad. Am cautat in urmatorul barbat, ceea ce precedentii sai nu aveau, am cautat perfectiunea, fara sa realizez faptul ca toti barbatii aduc cu ei probleme personale si obiceiuri pe care trebuia sa le suport. Poate ca daca nu as fi fost atat de pretentioasa …n-as fi ajuns acum sa traiesc alaturi de un barbat care indeplineste doar doua dintre cele zece calitati… De ce? Pentru ca au trecut anii, iar eu m-am grabit… vazand ca nimeni nu indeplineste toate criteriile, m-am resemnat.

Poate ca tu ai gasit un barbat de treaba, nu stii daca  indeplineste toate cele zece criterii, insa poti vedea lucrurile bune pe care le are de oferit… si totul va depinde de faptul ca ai avut o atitudine pozitiva, ca te-ai indragostit sau nu, este partea a doua.. insa nu ai mai stabilit standardul atat de sus incat sa nu-l poata atinge si a fost minunat. Nu stii daca l-ai considerat perfect total, insa ai considerat ca ti se potriveste, ca te bucura foarte mult faptul ca prezenta lui doar, te poate face atat de fericita si implinita.

Abia acum ai inteles cat de mult il iubesti si cat de mult il pretuiesti.. pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce ti-ai dori tu sa fie.. Abia acum ai inteles ca intotdeauna primesti ceea ce oferi, iar daca ii oferi totul neconditionat , poti primi mult mai mult in schimb.. Este adevarat ca ai inteles cam tarziu cum stau lucrurile, insa.. azi poti spune ca ai facut un compromis, esti mandra si te bucuri enorm pentru asta!

Picuri de iubire..


Cat de mult imi place sa ascult cantecul picaturilor  de ploaie  care, in aceasta noapte imi bat in geam necontenit.. Cat de mult imi plac tunetele si fulgerele! Doamne, cat de mult iubesc acest concert al naturii, ma linisteste si ma transpune intr-o alta lume, a viselor, a dorintelor..

Stau ghemuita sub plapuma si tresar la fiecare bubuitura, la fiecare scanteie si fiecare pas de dans al picurilor nazdravane.. Nu mi-e teama, deloc! Este momentul meu preferat. O noapte ploioasa, acompaniata de toata orchestra.

De ce iubesc atat de mult ploaia si intunericul noptii? Pentru ca acesta este singurul moment in care ma simt cu adevarat in elementul meu.

Si patul este gol.. el nu este sa ma tina in brate …de mana, nu este sa-mi fie partener de dans pe muzica ploii nebune..! Sunt singura… si mi-e bine? Ploua.. si mi-as dori ca el sa fie aici cu mine si sa simt ca ale mele cuvinte nu se cred a fi suficiente pentru a-i povesti despre toata dragostea ce i-o port..!

O dorinta nebuna ma impinge sa ies afara, asa in rochita de noapte, sa dansez ..si sa plang… nimeni nu va putea sa-mi vada lacrimile, pentru ca ..ploua, iar lacrimile imi vor fi mangaiate de atingerea rece a ploii…

Dragul meu, stii ce imi doresc cel mai mult? Sa facem dragoste intr-o noapte cu ploaie torentiala, cu fulgere si tunete puternice, noi doi in asternuturi albe din bumbac, noi doi cufundati in parfumul suav al naturii..  Sa adorm apoi pe ritmul batailor inimii tale.. iar dimineata, privirea ta sa-mi fie unic rasarit de soare!

UPDATE:  In cele din urma, dragul meu, am avut parte de nopti petrecute alaturi de tine, in asternuturi albe din bumbac…  am adormit la pieptul tau, m-am cufundat in bratele tale, iar sarutarile tale matinale mi-au umplut fiinta de fericire…  singurul aspect care ne-a lipsit a fost ..ploaia torentiala. 🙂

Maybe, next time! 😉

So Scandalous..


I bought a ticket to the end of the rainbow… :)




 

Intr-adevar, fericirea este sentimentul minunat ce imi da aripi sa ma inalt, sa zbor..! 🙂  Doamne, cata fericire ne poate incapea in suflet?  🙂

 

Womens..


Sta in natura noastra sa ne dorim si sa incercam a stapani totul, inclusiv barbatul? 😕

Previous Older Entries Next Newer Entries